„I-a uitat Dumnezeu pe pământ”. Așa spun de obicei oamenii despre bătrânii, care refuză să moară. Pentru că dincolo de anii grei pe care îi cară în spate, au învățat să lupte cu îndârjire pentru supraviețuire.
Se vede foamea pe fata lor, sunt bolnavi majoritatea, nu prea aud, sunt speriați.
După predarea alimentelor mă urc în mașină, întorc repede capul să nu mi observe lacrimile ce vor să țâșnească din colțul ochiului și plec către următorul.
În acest caz sunt vre-o 30 de bătrâni beneficiari ai asociației, iar singurele lor rude pe care le au în viață, lupta la rândul lor să supraviețuiască, ori nu mai au pe nimeni. Mulți ar spune că Asistența Socială trebuie să se ocupe de aceste cazuri, de fapt de toți cei aflați în aceași situație, și dacă nu se ocupă … atunci cine o va face?
Sperăm și noi împreună cu ei la sprijinul a cât mai multor inimi care să bată la unison cu a noastră, cu a lor.
0 Comentarii